Portul popular

Traditiile locale se mai pastreaza cu unele adaptari la viata actuala. Portul popular aproape a disparut. Numai femeile batrâne mai poarta straie taranesti, însa confectionate din materiale industriale. Numai poalele purtate pe sub "sumne" mai sunt confectionate din pânza de cânepa. Portul specific cu "spacel", "laibar cu fir" sau "cojoc cu bumbi", "cârpe de matase" si "poale cu pui" mai este îmbracat uneori de femeile batrâne în ziua de Rusalii. Tot în aceasta zi barbatii se îmbracau cu "izmene largi", "izmene cu pumnari" si "laibar cu fir", "cojoc cu zbici" sau "ceptar". Astfel de straie se mai gasesc în fiecare casa, numai ca portul lor se face tot mai rar.

 

 

Traditii locale.

Nuntile ramân manifestarile principale la care obiceiurile rituale s-au pastrat foarte bine, fara a se mai îmbraca portul popular. Obiceiurile de nunta sunt specifice zonelor de interferenta dintre Banat si Crisana. Nunta are mai multe momente importante. Unul dintre acestea este " scoaterea la ciubar " a miresei, când mireasa stropeste alaiul cu apa, cu ajutorul unui buchet de busuioc in semn de noroc si belsug. În acest timp se intoneaza un cântec ritual specific denumit " Ei na si daina ", cântat numai de catre barbati. Dupa stropire cu apa sfintita, aceasta se arunca la radacina unui mar.
Înainte de începerea nuntii are loc facutul " steagului ", care se face din baticuri de casmir si panglici ( " steag de cârpe si primuri " )si a " bucliei " care este o plosca împodobita cu panglici si flori artificiale cu care " buclesii " cheama la nunta. Invitatia se face oral prin intermediul unei oratii speciale.

"Buna ziua gazda mare,
Am venita la casa dumitale,
Ca is catana imbracata,
De familia manata,
Si dupa cum vedeti,
Sunt cu straie imparatesti,
Cu fir de busuioc,
De la tdndru din colop,
Si in piept cu prima
De la tdndra din chica.
Ca a nost impdrat
De dimineatd s-a sculat,
Pe obraz -sa spalat,
Si semne de ospat a dot,
Si va cheama cu bine,
Pe dumineca ce vine,
La un scaun de odihna,
La un pahar de bautura,
La un blid de mancare."

Alte momente importante ale nuntii sunt : mersul la biserica insotit de strigaturi, prin care se lauda mirii si nasii sau se satirizeaza diferite persoane din sat.
Dansul la care participa atât tinerii cât si batrânii si în aceasta privinta trebuie mentionat ca un "joc " are trei parti : "ardeleana", "pe picior" si "de învârtit" dansul miresei pe bani care are loc înainte de punerea baticului în locul coronitei si "strigatul" adica oferirea darurilor, care începe cu o oratie dedicata "nanasului".

Foarte frumoase sunt obiceiurile legate de sarbatorile de iarna, în special cele de Craciun. În ajunul Craciunului aproape tot satul se aduna la biserica, unde se savârseste o slujba speciala de pomenire a mortilor. Dupa serviciul religios începe colindatul. Primii sunt copii foarte mici carora li se da " pizarai' ( colaci), mere sau nuci.

"Buna dimineata lui Ajun,
Ca-i mai bun a lui Craciun,
Ca-i cu miei si cu purcei,
Fuge baba dupa ei,
Cu batute de tulei.
Da-ne nuci, ca-s mai dulci,
Da-ne alune ca-s mai bune,
Da-ne un carnat sa ne ungem pe grumaz,
Da-ne un covrig sa ne treaca defrig,
Da-ne un pizarau sa ne treaca de rau. "

Dupa acestia urmeaza adolescentii care vestesc Nasterea Domnului Isus, acestia fiind numiti "stelasii", ei interpreteaza o sceneta prin care se arata cum cei trei crai de la rasarit au adus daruri pruncului Isus.
Ultimi sunt "dubasii" (tinerii necasatoriti) care interpreteaza colinde religioase dar si laice : colinda fetei, a feciorului, colinda cerbului sau colinda pacurarului. Acestia sunt îmbracati în port popular de iarna "dube " împodobite cu " fonfiu " ( frunze de saschiu ), bataia acestora însotind colindele.

Pantile sunt o alta sarbatoare de care sunt legate obiceiuri specifice. Unul dintre acestea are loc în Joia Mare, în cimitir, unde la lasarea întunericului se aprind lumânari si se da de pomana copiilor, dulciuri.
Un element specific satului este baterea tocii tot postul Pastilor de catre copii, la fiecare casa fiind atârnata o toaca de un pom în gradina. Tot în Joia Mare are loc aducerea pastilor în biserica de la casa "nasului satului" familia care pregateste toate cele necesare praznuirii la biserica (colacul si vinul). Acestea sunt aduse la biserica de catre tinerii din sat în cosuri din nuiele si ciubere din lemn, în frunte cu podoabele bisericesti ("prapuri" si "rapite"), însotiti de bataia clopotelor.

Si la Rusalii se practica un ritual de sfintire a holdelor, când întregul sat merge alaturi de preot la holdele de grâu unde se efectueaza o rugaciune pentru roadele câmpului si se împletesc coronite de spice care se aduc în biserica si se pastreaza pâna anul viitor. La aceasta sarbatoare fiind si hramul bisericii din localitatea Julita, se continua cu un bal la care participa si tinerii din satele învecinate. Complexitatea activitatilor de natura economica sau culturala din satul Julita nu poate fi prezentata in cateva pagini, mai ales cand vorbesti despre satul natal, care este locul eel mai drag, chiar daca este un coltisor uitat de lume, unde oamenii supravietuiesc trudindu-se pentru a smulge pamantului roadele necesare traiului. Desi nu este un sat situat in intregime pe o cale de acces foarte circulata care este DN 7, (Arad-Deva) ar merita facuta o mica deviere spre a vedea bisericuta din lemn, gospodariile satului si mai ales julitenii deosebiti.